Doi directori de bancă se lamentează:
- Ascultă la mine, dacă nenorocita asta de criză va continua în ritmul ăsta, vom ajunge să cerem cu toţii de pomană!
Celălalt priveşte nedumerit şi întreabă:
- Cui?

  Un profesor le dă elevilor ceva de scris. Unul din elevi refuză. Profesorul: "Singura scuză ca să nu scrii, e să ai o boală foarte gravă!" Elevul: "De epuizare sexuală ce ziceţi?" Profesorul se uită la el câteva clipe: "Asta nu e scuză, poţi să scrii cu mâna cealaltă!"

  Se fac pregătiri pentru un congres al pescarilor. Preşedintele:
- Trebuie să evităm situaţia din anii precedenţi, cînd la masa festivă, după vodcă şi palincă, s-a început cu chestii răsuflate de genul: am prins o ştiucă atîta, am prins un caras atîta, de 50 cm, de 70 cm, de 3 la 7 kg, etc; sînt chestii jenante. Aştept propuneri în acest sens.
Unul propune să se dea angajamente scrise; şeful spune că asta s-a mai făcut şi nu s-a respectat, etc. Un alt tip zice:
- Domnilor, sînt chestii ce nu pot fi controlate, la un păhăruţ omul uită de toate angajamentele. Eu aş sugera să folosim nişte cătuşe, fiecare să avem pe tot timpul mesei cătuşe la mîini şi astfel nu se mai poate arăta că a prins unul atîta sau atîta.
Se acceptă varianta ca fiind cea mai sigură. Au loc lucrările şi se ajunge la masa festivă: gustări, vodcă, măsline, mămăliguţă, palincă...
Preşedintele tocmai vorbea:
- Am filat, am întins, a muşcat, am început să-l trag, l-am adus la mal, am luat minciogul şi l-am scos afară. Era, era (vizibil jenat de cătuşe, arăta cu mîinile depărtate, făcute căuş), avea un ochi uite atîta de mare!

  Un tip cumpară incontinuu bilete la film la acelasi spectacol. Casiera îl întreabă mirată:
- Ce faci, dom'le? De cîte ori cumperi bilete pentru acuma?
- Doamnă, eu nu fac bişniţă cu bilete, dar e un tîmpit înăuntru care mi le rupe.

  - Ce dacă sînt stîngaci? ...doar fiecare om are o particularitate, îi spune glumeţ amicului său...
- Eu n-am nici o particularitate! răspunse acesta.
- Cum nu… Nu-ţi amesteci ceaiul cu mîna dreaptă?
- Ba da, şi ce-i cu asta?
- Un om normal foloseşte linguriţa…

  Pe marginea unei autostrăzi, un individ îl strigă pe altul aflat peste drum:
- Pe unde ai traversat, măi?
- Să traversez? Mă crezi nebun? Eu sînt născut pe partea asta!

  Pe o autostradă, merge unu'ca un nebun cu 200 km/h. Şi vede un indicator: "SPEED LIMIT 150" . Ăsta îşi zice 'Măăă, să nu-mi supăr şefu' cu amenzi, hai că-ncetinesc la 150'.
Mai încolo vede alt indicator... "SPEED LIMIT 50" . Se gîndeşte 'Măăă, hai că merg şi la 50 km/h'...
Mai departe alt indicator "SPEED LIMIT 10" . De data asta îşi zice 'Băi, ăştia-s nebuni, da' hai c-o fac şi pe asta', şi încetineşte.
Şi mai departe alt indicator : "WELCOME TO 'SPEED LIMIT'".

  Turcii au aflat că într-un sat din Muntenia sînt numai fecioare. Se pregătesc ei de o campanie peste Dunăre şi pleacă în satul cu pricina. Ajunşi acolo, dau într-adevăr de un sat numai cu fecioare. Se pun ei pe treabă şi spre seară se adună în tabăra lor, obosiţi, fiecare lăudîndu-şi bărbăţia. Un singur turc, mai slăbuţ, supărat, îi spune paşei:
- Mărite paşă, în satul ăsta mai este o babă care-i virgină încă. Eu n-am reuşit nimic.
- Nu-i nimic. Mergem cu toţii la ea acum.
Merg turcii de înconjoară casa babei şi încearcă să intre pe uşă, dar baba îi aruncă afară pe geam. După ce se plictisesc turcii de ieşit pe geam, baba iese în prag, îşi pune mîinile în şold şi spune:
- Nu s-a nascut încă turcul care s-o dezvirgineze pe Baba Novac!

  Old Surehand, Old Shutterhand şi Winetou stau într-o peşteră în jurul focului şi meditează.Winetou se ridică şi iese afară. Se aude un ţipăt şi Winetou intră înăuntru cu un ochi umflat. Se aşează lîngă foc şi începe să mediteze.
O.Surehand se ridică şi iese afară. Se aude un ţipăt şi, la puţin timp, O.Surehand intră înăuntru cu un ochi umflat. Se aşează lîngă foc şi începe să mediteze.
O.Shutterhand se ridică şi iese afară. Se aud două ţipete şi imediat după asta O.Shutterhand intră avînd ambii ochi umflaţi. Se aşează lîngă foc şi începe să mediteze.
Dupa cinci minute, Winetou ridică privirea către Old Shutterhand şi îi spune:
- Fratele meu alb a călcat pe greble şi la dus, şi la întors?

  La tribunal.
- E adevărat că l-ai făcut pe reclamant "imbecil şi măgar"?
- Domnule judecător, sincer să fiu, nu-mi mai amintesc. Dar dacă-l privesc bine, cred că-i foarte probabil să-i fi zis aşa.

  - Tată, tu ai o bună memorie vizuală?
- Sigur că da, am...
- E bine, să ştii că tocmai am spart oglinda în care te bărbiereai.

  Un începător îşi rupe piciorul pe pîrtia de ski.
- Am progresat ceva totuşi, spune el brancardierului; anul trecut mi-am rupt piciorul în timp ce coboram din tren.

  Şeful unui trib de indieni strînge tribul şi-i anunţă:
- Cred că vom avea o iarnă grea. Puneţi mîna şi adunaţi lemne. Între timp, tu, Iute-de-picior, aleargă la vraciul vracilor şi întreabă-l cum va fi la iarnă.
Iute-de-picior o ia la sănătoasa, ajunge la vraci şi-i pune întrebarea. Vraciul se ridică cu greu dintre paiele în care stătea, pune mîna streaşină la ochi, se uită-n depărtări şi zice:
- Va fi o iarnă grea.
Iute-de-picior, grpbit tare, vine la Marele-Şef şi-i dă răspunsul. Şeful îi cheamă pe toţi membrii tribului şi-i pune să strîngă şi mai multe lemne. Şi-l trimite iarăşi pe cel Iute-de-picior să vadă, poate vraciul are noi informaţii. Ajungînd la vraci, îl întreabă, acesta se ridică, pune mîna streaşină la ochi şi, uitîndu-se în depărtare, mai sigur pe el, zice :
- Va fi o iarnă foarte grea.
- Bine vraciule, dar de unde iei tu informaţiile astea?
- Păi, Iute-de-picior şi Scurt-de-minte, mă uit şi văd undeva departe un trib de indieni care strînge lemne multe. Ăsta e semn sigur că va fi foarte greu la iarnă.

  O tînără femeie născu în liftul unui spital şi se simţea foarte jenată din cauza asta. Ca s-o consoleze, una dintre surori îi spuse:
- N-ai de ce să te jenezi. Cu doi ani în urmă, o femeie a născut chiar în curtea maternităţii.
Auzind asta, tînăra mamă izbucni în lacrimi:
- Ştiu, tot eu eram…

  - Gigele, ce spune tatăl tău cînd se bărbiereşte şi se întîmplă să se taie?
- Pot folosi cuvinte urîte?
- Nu.
- Atunci, nimic.

  Directorul începu să ţipe:
- Nu se mai poate, firma asta parcă e casă de nebuni!
- Nu, răspunse un salariat, e mai rău.
- Cum adică mai rău? urlă directorul.
- Într-o casă de nebuni, măcar directorul e sănătos.

  Războiul de 100 de ani a rămas celebru în istorie prin două lucruri: centura de castitate şi meseria de lăcătuş mecanic.

  Demult, pe cînd mările erau străbătute de corăbii cu pînze, un căpitan şi echipajul său erau în pericol de a fi abordaţi de piraţi. Panica i-a cuprins pe marinari. Doar căpitanul a rămas calm şi i-a cerut secundului să-i aducă o camaşă roşie, după care s-au luptat cu piraţii şi i-au învins.
Acelaşi lucru s-a întîmplat şi a doua zi cînd corabia a fost atacată de două vase pirat. Şi de data aceasta, căpitanul a cerut mai întîi o cămaşă roşie. După bătălie, un marinar l-a întrebat pe căpitan de ce înaintea fiecărei lupte cere o camaşă roşie.
- Dacă aş fi rănit în timpul bătăliei, cămaşa roşie ar ascunde acest lucru şi voi, oamenii mei, aţi continua lupta fără frică, a răspuns căpitanul.
Oamenii au rămas uimiţi de curajul acestuia. În dimineaţa următoare, toţi priveau înspăimîntaţi cum 10 nave pirat se apropie de corabie. Marinarii au aşteptat în linişte comanda obişnuită a căpitanului. Acesta, calm, ca de obicei, a cerut secundului:
- Adu-mi, te rog, nişte pantaloni maro.

  - Popescule, tu eşti? Vai, ce te-ai schimbat! Nu te-am mai văzut de peste zece ani. Văd că ţi-ai lăsat barbă şi te-ai mai îngrăşat.
- Numele meu nu e Popescu.
- Deci ţi-ai schimbat şi numele!

  Un tînăr vînzător de ziare este interpelat de un amic:
- Dă-mi zece dolari pînă mîine.
- Nu pot. Am un acord cu banca de vizavi.
- Ce acord poată să aibă un amărît ca tine cu o bancă?
- Ne-am înţeles ca eu să nu dau împrumuturi, iar ei să nu vîndă ziare.